Pasarea ta Phoenix din economia romaneasca(mai 11, 2012)

Ciclurile economice domina destinul afacerilor mai mici sau mai mari de pe oriunde.Branduri de succes se pot prabusi peste noapte sau oportunitati noi apar la orizont intr-o dimineata. Daca veti intreba pe oricine cum stam cu “ciclul economic”, va spune in viteza ca suntem in criza. Dar, daca ma veti intreba pe mine v-as spune ca ne aflam in acea epoca in care economia cu multe industrii pur si simplu desfiintate, cauta oportunitatile deschise de desfintarea concurentei in speranta regenerarii. Este momentul intreprinzatorilor care inteleg ca este vremea unui nou tip de economie.

Daca luam in calcul statisticile publice, observam in evolutia numarului de falimente o crestere spectaculoasa de 10 ori in 2009 fata de anul anterior, anul 2009 fiind anul de inceput al crizei in Romania. In 2010 numarul de falimente inregistrate in statisticile Oficiului Registrului Comertului a continuat sa creasca de la 18.421 la 21.692 firme, reprezentand o crestere de 17,75 %, pentru ca in 2011 numarul de falimente sa ajunga la cifra record de 22.650 cu 4,42% mai mult decat in anul anterior. Observam deci o “stabilizare” pe fundalul reajustarii economice a unor ramuri semnificative. Pe langa asanarea concurentei ce lasa locul dezvoltarii organice a companiilor supravietuitoare, falimentele in lant pot deschide oportunitati punctuale pentru acei intreprinzatori care vor sa foloseasca orice prilej pentru afirmarea economica.

Procedurile de insolventa inseamna in primul rand stingerea unor arierate imense ale companiilor subcapitalizate si lipsite de active relevante pentru creditori, ceea ce va avea efecte negative asupra acestora din urma, dar pot insemna si vanzari silite la preturi avantajoase pentru cumparatori. Un intreprinzator istet poate sa cumpere in aceasta perioada autocamioane de marfa la jumatate din pretul real, iar utilajele industriale de prelucrarea lemnului cumparate foarte avantajos pot fi convertite intr-o fabrica de peleti, finantata prin noile programe de protectia mediului.

Ceea ce vreau sa spun este ca, am putea renunta la ingrijorarea ce ne incearca atunci cand un client sau furnizor isi anunta falimentul si sa incepem sa ne intrebam ce am putea “recupera” din industria sa, pentru dezvoltarea afacerii noastre. Putem sa renuntam sa ne mai consideram “in criza” si sa devenim increzatori in destinul economiei ce urmeaza sa se nasca din cenusa. Si va asigur ca atitudinea aceasta este doar inceputul.